Vechile meșteșuguri din Maramureș
Lumea evoluează, timpul merge înainte, iar meserii care pe vremuri erau foarte căutate acum sunt pe cale de dispariție. Dar nu este și cazul în Maramureș, unde meșterii populari încă practică meserii pe care doar ei le mai mențin vii. Având în vedere că industrializarea a înlocuit uneltele din lemn, vechile meșteșuguri se mai practică în ziua de astăzi doar ca “spectacol” pentru vizitatori. Pensiunile din Maramureș încă mai poartă amprenta unor astfel de meșteșuguri, având tot felul de ornamente și ustensile fabricate tradițional.
Folosind cunoștintele pe care le-au căpătat de la bătrâni, meșterii populari din Maramureș fabrică diferite obiecte de uz casnic și ornamental, cu maestrie dobândită din tradiții și obiceiuri bătrânești. Aceste îndeletniciri se transmit din generație în generație chiar și în ziua de astăzi. Toate astea datorită faptului că turismul și agroturismul a prins amploare și a devenit o importantă parte a economiei maramureșene. Aceste meșteșuguri sunt un element important din menținerea frumosului în această zonă denumită și Muzeu viu. Peste tot te întâmpină o poartă realizată manual sau elemente ornamentale, care te întorc în timp într-o altă eră. O eră a simplității, frumosului și caracterului. O eră care turiștii adoră să o retrăiască până și în ziua de astăzi.
Lemnul fiind încă o parte vie și importantă a tradiției și istoriei Maramureșului, meșterii care lucrează în lemn sunt foarte bine văzuți și căutați. Chiar și în ziua de astăzi își folosesc maestria pentru a crea sau a recondiționa elemente arhitecturale sau de uz casnic. Însă, sunt și alte meserii care numai sunt atât de căutate. Ca de exemplu, străbunul meșteșug de a face opince și-a pierdut din popularitate, deoarece opinciile sunt folosite foarte rar de către săteni. Ele mai sunt purtate de artiști în diferite spectacole folcorice, la completarea portului popular tradițional.
Un meșteșug care se mai păstrează de asemenea este țesutul la război. Încă este folosit și util în gospodăriile maramureșene, mai ales când materia primă folosită este lâna. În satele de aici se găsesc frecvent cergile din lână țesute la război. Femeile din Maramureș sunt cele care încă mai țin în viață această veche datină. Deși numai au neapărat nevoie să folosească meșteșugul învățat de la mamele lor când erau mici, dorința lor de a duce tradiția mai departe le face încă să practice cu drag această meserie. Sunt și persoane care practică țesutul la război ca un stil de viață, comercializând produse tradiționale lucrate manual local sau la târgurile tradiționale.
În vechile timpuri era tradiția numită mersul la șezătoare, un obicei foarte cunoscut în satele din Maramureș până la mijlocul secolului care a trecut. Se știe că femeia era cea responsabilă cu tot ce înseamnă țesătură, începând de la pregătirea materiei prime din cultivarea plantei, până la țesut, ornat și împletit. Șezătorile aveau loc într-o casă mai mare, unde se adunau fete de la 14-15 ani să lucreze țesătură. Pe lângă faptul că era un obicei practic care asigura gospodăriilor materiile textile de care aveau nevoie, pentru purtat sau uz casnic, șezătorile erau și o modalitate de socializare. În ziua de astăzi se practică ocazional, doar de dragul de a menține această tradiție vie.
Fiind singurul loc din țară care încă mai menține o astfel de strânsă legătură cu vechile obiceiuri și tradiții, Maramureșul este o zonă unică de vizitat și care îți taie respirația cu frumosul ei pitoresc. Orice
